Artiștii care au participat la rezidențele de cercetare organizate la Berlin în cadrul proiectul REZIDENȚA ARTISTICĂ 110 ediția 2025 s-au confruntat cu aceste întrebări. Cezar Mocan propune peisaje imposibile, unde frumusețea vizuală este dublată de un sentiment de neliniște: ce mai este real într-o lume în care artificialul produce mai multă „natură” decât natura însăși? Nicoleta Mureș analizează filtrele digitale care ne modelează viața din ritmul cotidian și care transformă identitatea într-un produs negociabil, fragil și filtrat la infinit. Radu Carnariu și Mihai Grecu explorează tema hranei, atât ca resursă în sensul său tradițional, cât și ca memorie colectivă, interogând modul în care viitorul hranei este dictat de tehnologie și economie. David Lazăr dezvăluie mecanismul orb al tehnologiei, care generează imagini indiferent de sensul sau nonsensul informației primite, problematizând astfel iluzia creativității algoritmice.

În spatele acestor discursuri se conturează un punct de vedere postumanist: omul nu mai este singurul protagonist al lumii, ci coabitează cu tehnologii, obiecte și natură într-o rețea de interdependențe. SCAI nu propune o celebrare ingenuă a inteligenței artificiale, ci o reflecție critică asupra modului în care aceasta rescrie condiția umană, cum ea se „atașează” umanității într-un mod aproape imperceptibil, se infiltrează în viețile noastre, se „prinde” de noi. Dacă arta era odinioară un spațiu al unicului și al singularului, acum ea se desfășoară într-un câmp unde imaginile pot fi generate, identitățile pot fi simulate, iar percepțiile pot fi construite.

SCAI nu oferă răspunsuri liniștitoare. În schimb, invită la o reflecție critică asupra propriei legături cu tehnologia și la conștientizarea fragilității poziției umane într-un ecosistem extins care depășește granițele rurale. O expoziție care evidențiază că arta, chiar și atunci când se lasă purtată de algoritmi, rămâne un spațiu al neliniștii fertile și al întrebărilor.

Curatoare, Cristiana Ursache