Demersul artistului pornește dintr-o formă de escapism: universul jocurilor video, prezent constant încă din copilărie, a constituit nu doar un spațiu de refugiu, ci și o dimensiune formativă esențială, care influențează modul în care acesta explorează și construiește fotografic lumile imateriale.

Expoziția activează conceptul de fotografie extinsă și fotografie virtuală, utilizând spațiile generate de jocurile video ca infrastructuri vizuale pentru producerea imaginii. În acest sens, ecranul devine o matrice de pixeli și, simultan, o zonă de frontieră – un borderland – unde virtualul este fixat și transpus în obiect (print), marcând materializarea fluxului digital efemer. În registrul reflecțiilor lui David Chalmers diferența dintre experiența directă și realitatea mediată tehnologic nu este sesizabilă iar percepția realității este chestionată.

Să vorbim despre ecran. Ecranul digital, care este, de fapt, granița (borderlandul) dintre material și imaterial. Proiectul se bazează pe trinomul conceptual fotografie – ecran – lume virtuală unde imaginile funcționează ca fragmente extrase dintr-o arhivă vizuală discontinuă, specifică memoriei indexate optic într-o condiție post-digitală. Ele oferă o acumulare de perspective discontinue: peisaje, cadre urbane, fragmente corporale, situații cotidiene sau imagini ce trimit către contexte conflictuale sau tensionate. Această juxtapunere creează un teritoriu vizual hibrid, în care familiarul și străinul coexistă fără a se stabiliza într-o formă coerentă. În Borderland granița este doar perceptivă. Privirea este plasată constant într-o poziție ambiguă, oscilând între apropiere și distanță, între implicare și observație. Unele imagini sugerează un punct de vedere subiectiv văzute prin obiectivul artistului sau printr-o interfață hardware, în timp ce altele păstrează o distanță aproape documentară, par a fi fotografii ale unei lumi materiale. Această alternanță destabilizează poziția privitorului, invitându-l să navigheze între multiple variante de vizibilitate.

Interferențe, defocalizări, pixelări sau dominante cromatice artificiale, toate acestea subliniază faptul că nu este acces la o realitate „pură”, ci la una deja procesată. În acest context, eroarea vizuală sau distorsiunea sunt aflate între apariție și dispariție. Corpul personajului virtual, atunci când apare, este fragmentat, parțial sau mediat, niciodată pe deplin prezent. El devine un reper incert într-un peisaj dominat de infrastructuri, tehnologii și urme ale activității umane.

Titlul expoziției, Borderland, poate fi citit și ca o metaforă a condiției contemporane: trăim într-un spațiu de graniță permanentă, între material și imaterial, între local și global, între memorie și actualitate. Lucrările lui Andrei Gavrilița activează aceste granițe, le transformă în experiențe vizuale care pun sub semnul întrebării stabilitatea percepției noastre. În acest sens, expoziția nu oferă răspunsuri, ci propune o stare de traversare. Privitorul este invitat să se deplaseze prin aceste imagini ca printr-un teritoriu difuz, unde orientarea nu este niciodată complet sigură. Borderland devine astfel un mod de a percepe lumea: fragmentar și instabil, marcat de mediile prin care o experimentăm.

Curatoare,
Cristiana Ursache