Pu\u021bine titluri de c\u0103r\u021bi m-au frapat cu at\u00e2ta intensitate precum acela al romanului lui Milan Kundera Insuportabila u\u0219ur\u0103tate a fiin\u021bei. De fapt, am construit propria mea versiune a acestui titlu, \u0219i anume Insuportabila fragilitate a fiin\u021bei sau, \u00een alt\u0103 variant\u0103, Fragilitatea de nesuportat a fiin\u021bei. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 fragilitate merge mult mai bine pe l\u00e2ng\u0103 fiin\u021b\u0103, suger\u00e2nd, pe de o parte, ideea de vulnerabilitate iar pe de alta intr\u00e2nd \u00een contradic\u021bie, oximoronic, cu insuportabil\u0103. Aten\u021bie \u00eens\u0103, fragilitatea nu \u00eenseamn\u0103 sl\u0103biciune: cartea Doinei Cornea, care reunea textele difuzate la Europa liber\u0103 \u00eenainte de 1989, s-a intitulat Puterea fragilit\u0103\u021bii. De asemenea, s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 fragilitatea poate fi asociat\u0103 nu numai cu fiin\u021ba uman\u0103, prin urmare cu ceea este impalpabil, evanescent, ci \u0219i cu lucrurile cele mai consistente, menite s\u0103 dureze. Exemplul \u2013 dramatic \u2013 cel mai recent este incendiul care a distrus catedrala Notre Dame. Arta a izbutit s\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eze, nu o dat\u0103, frumuse\u021bea fragilit\u0103\u021bii; istoria ne-a ar\u0103tat \u00eens\u0103 adeseori cealalt\u0103 fa\u021b\u0103 a medaliei, adic\u0103 fragilitatea frumosului.<\/p>\n
Fragilitate, a\u0219adar, \u00ee\u0219i intituleaz\u0103 \u0218tefan C\u00e2l\u021bia expozi\u021bia de la galeria ARTEP din Ia\u0219i. Op\u021biunea pictorului ne determin\u0103 s\u0103-i privim cu al\u021bi ochi p\u00e2nzele. Iat\u0103, spre exemplu, fragilitatea lumii ca teatru \u00een Spectacol cu nor galben: clovnul, dansatoarea \u2013 siluete delicate, aproape transparente iar deasupra un nor ce are, paradoxal, o anume consisten\u021b\u0103 \u0219i care devine parte integrant\u0103 a decorului. Fata cu fust\u0103 ro\u0219ie e o naiad\u0103 melancolic\u0103, buchetul de flori pe care \u00eel \u021bine \u00een m\u00e2n\u0103 e o imagine emblematic\u0103 a fragilit\u0103\u021bii. Nu altfel sunt, \u00eentr-un joc de iriz\u0103ri \u0219i transparen\u021be, florile din Draperia ro\u0219ie \u0219i Can\u0103 alb\u0103. \u00cen Aron, personajul \u2013 cu o expresie enigmatic-meditativ\u0103 \u2013 duce \u00een m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 o tav\u0103 pe care se afl\u0103 o can\u0103 (transparent\u0103) din care r\u0103sar c\u00e2teva flori delicate; \u00een spatele s\u0103u, pe rafturile lipite de un perete \u00eentunecat, alte c\u0103ni \u2013 pete de culoare, iar \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 \u021bine o plant\u0103 lung\u0103, sub\u021bire, terminat\u0103 \u00eentr-o eflorescen\u021b\u0103 de o fine\u021be indicibil\u0103. \u00cen Iarna din oglind\u0103 pictorul ne rezerv\u0103 un efect de surpriz\u0103: reg\u0103sim personaje cunoscute, clovni, figuri feminine hieratice, una dintre aceste fiin\u021be are o oglind\u0103 unde \u00eens\u0103 nu se reflect\u0103 tabloul \u00eensu\u0219i, ca \u00eentr-o clasic\u0103 mise en ab\u00eeme, ci apare un peisaj de iarn\u0103, z\u0103pad\u0103 imaculat\u0103 \u0219i trei arbori gola\u0219i. Chiar \u0219i \u00een Drigane, tablou sumbru, cu patru animale masive \u00eenaint\u00e2nd greoi, c\u00e2teva flori irump miraculos pe cerul de plumb. Calea este, dimpotriv\u0103, o rev\u0103rsare de lumin\u0103: z\u0103pada, alt simbol al fragilit\u0103\u021bii, al efemerit\u0103\u021bii, are drept contrapondere copacul din mijloc \u0219i crucea care, semnific\u00e2nd statornicia \u00een credin\u021b\u0103, indic\u0103 drumul cel drept.<\/p>\n
O compozi\u021bie superb\u0103 \u0219i tulbur\u0103toare este Iarn\u0103 \u00een Transilvania. Reg\u0103sim \u00eentinderea imaculat\u0103 a z\u0103pezii, cerul albicios, copacii desfrunzi\u021bi, frunzele uscate, gata s\u0103 cad\u0103 \u0219i ele, ale arbu\u0219tilor. Dar centrul de greutate al tabloului e \u00een alt\u0103 parte. \u00cen fundal, o c\u0103su\u021b\u0103, pere\u021bi v\u0103rui\u021bi \u00een alb, acoperi\u0219 acoperit de z\u0103pad\u0103, al\u0103turi \u2013 practic lipit\u0103 de ea \u2013 alt\u0103 c\u0103su\u021b\u0103, cu pere\u021bii \u2013 prin contrast \u2013 de un albastru intens. Imaginea \u00eemi aduce irezistibil \u00een minte o secven\u021b\u0103 celebr\u0103 din romanul lui Proust \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut, volumul Prizoniera. Unul dintre personajele emblematice ale c\u0103r\u021bii, care ilustreaz\u0103 m\u0103re\u021bia actului creator, scriitorul Bergotte, se duce, de\u0219i e suferind, la o expozi\u021bie Vermeer organizat\u0103 \u00een capitala Fran\u021bei, pentru a revedea tabloul Vedere din Delft. \u00cel frapeaz\u0103 acum un detaliu, un fragment de zid pictat \u00een galben (\u201epetit pan de mur jaune\u201d). Vede \u00een el o reu\u0219it\u0103 absolut\u0103 a artistului, rezultat al \u00eent\u00e2lnirii fericite dintre \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i rafinament. A\u0219a ar fi trebuit s\u0103 fie, dens\u0103, concentrat\u0103, \u0219i fraza mea, \u00ee\u0219i spune Bergotte care, dup\u0103 aceast\u0103 intens\u0103 tr\u0103ire estetic\u0103, se simte r\u0103u, \u00ee\u0219i pierde cuno\u0219tin\u021ba \u0219i nu mult dup\u0103 aceea moare (o moarte relativ\u0103, pentru c\u0103 r\u0103m\u00e2n c\u0103r\u021bile sale: non omnis moriar, spunea \u2013 ne amintim \u2013 poetul). \u00cen ultimul volum (Timpul reg\u0103sit) al romanului proustian, care consacr\u0103 triumful artei asupra timpului, \u00eent\u00e2lnim \u0219i aceast\u0103 defini\u021bie l\u0103muritoare: \u201eStilul pentru un scriitor, precum culoarea pentru pictor, e o chestiune nu de tehnic\u0103, ci de viziune\u201d. O observa\u021bie pe care o g\u0103sesc potrivit\u0103 \u0219i \u201emicului fragment de zid albastru\u201d al lui \u0218tefan C\u00e2l\u021bia. Cu deosebirea c\u0103, pentru \u201eviziune\u201d, pictorul folose\u0219te \u2013 sper s\u0103 nu m\u0103 \u00een\u0219el \u2013 termenul de \u201estare\u201d. Cel pu\u021bin a\u0219a reiese dintr-un interviu acordat lui Cristian P\u0103tr\u0103\u0219coniu: \u201e\u2026 temele sunt \u00een mine, \u00een via\u021ba mea. La \u00eenceput, ele veneau cum vroiau. Dup\u0103 ce mult me\u0219te\u0219ug a fost \u00eensu\u0219it, \u021bi le r\u00e2nduie\u0219ti, \u021bi-a\u0219ezi tu temele. Pe de-alt\u0103 parte, eu nu am neap\u0103rat teme pe care le pictez. Eu am st\u0103ri\u201d (Rom\u00e2nia literar\u0103, nr. 21, 2019).<\/p>\n
Fragilitatea trebuie numaidec\u00e2t pus\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 \u0219i cu motivul tematic al zborului. \u00cen Aerul \u0219i visele (L\u2019Air et les songes, 1943; \u00een fran\u021buze\u0219te cuv\u00e2ntul \u201esonge\u201d este mai expresiv \u0219i mai polivalent dec\u00e2t \u201er\u00eave\u201d) Gaston Bachelard vorbe\u0219te despre \u201evisul zborului\u201d care este supus unei \u201edialectici a rela\u021biei dintre u\u0219or \u0219i greu\u201d ceea ce antreneaz\u0103 alte raporturi antinomice (bucurie \u2013 triste\u021be, elan \u2013 oboseal\u0103, speran\u021b\u0103 \u2013 regret etc.). \u00cen psihanaliz\u0103, zborul este un simptom al dorin\u021bei. Bachelard este interesat mai cur\u00e2nd de \u201epsihologia ascensional\u0103\u201d \u0219i g\u0103se\u0219te exemple ilustrative la c\u00e2\u021biva mari scriitori. La Shelley, de pild\u0103, imaginile poetice ne ridic\u0103, ne fac \u2013 ca prin miracol \u2013 u\u0219ori, sunt esen\u021bialmente aeriene deoarece nu au dec\u00e2t un ax de referin\u021b\u0103, axul vertical. La Rilke filosoful g\u0103se\u0219te versuri intens sugestive, precum acestea: \u201e\u2026ceruri invizibile\/ ceruri indicibile se afl\u0103\/ deasupra peisajului interior\u201d. Dar motivul ascensional \u00eel implic\u0103, simetric, \u0219i pe acela al c\u0103derii. \u00cen tabloul Dealul Zbur\u0103torului, postura personajului se situeaz\u0103 \u00een zona ambiguit\u0103\u021bii, a indecidabilului: zborul poate fi la fel de bine o pr\u0103bu\u0219ire, o c\u0103dere. Dealul e acoperit de z\u0103pad\u0103, \u00een prim plan copacii sunt siluete negre, \u00een fundal ei sunt acoperi\u021bi cu promoroac\u0103, \u00eentr-un contrast bacovian (\u201ecopacii albi, copacii negri\u201d\u2026). S\u0103 fie, a\u0219adar, zborul personajului un zbor fr\u00e2nt, un elan retezat?<\/p>\n
Dochia reia tema zborului care este de aceast\u0103 dat\u0103 plutire inefabil\u0103, \u00eentr-un decor construit din nou contrastant: copacul negru, desfrunzit dar \u00een prim plan ne frapeaz\u0103 o eflorescen\u021b\u0103 exuberant\u0103. Personajul, de o gracilitate diafan\u0103, c\u00e2nt\u0103 la un instrument el \u00eensu\u0219i delicat \u0219i fragil. Albul e tonalitatea predominant\u0103 a tabloului, un alb pe care sunt aplicate tu\u0219e fine de albastru \u0219i galben. Ai zice c\u0103 ne afl\u0103m (\u0219i) aici \u00een acea anti-lume de care vorbe\u0219te B\u00e9renger, protagonistul piesei lui Eugen Ionesco Pietonul v\u0103zduhului (Le pi\u00e9ton de l\u2019air, 1963), superb\u0103 \u0219i tulbur\u0103toare varia\u021biune pe tema zborului: \u201e\u2026Ai putea, totu\u0219i, s\u0103-\u021bi faci o vag\u0103 idee despre lumea aceea uit\u00e2ndu-te la turlele unui castel oglindit \u00een ap\u0103, la o musc\u0103 umbl\u00e2nd pe tavan, cu capul \u00een jos, la un scris de la dreapta la st\u00e2nga sau de jos \u00een sus, la o anagram\u0103 (\u2026), la un jongleur, la un acrobat sau la razele soarelui refract\u00e2ndu-se, fr\u00e2ng\u00e2ndu-se, dezintegr\u00e2ndu-se \u00eentr-o pulbere de culori dup\u0103 ce-au str\u0103b\u0103tut o prism\u0103 de cristal, ca s\u0103 se reconstituie apoi, a\u0219a cum vede\u021bi, pe zidul acesta, pe ecranul acesta, pe chipul t\u0103u, \u00eentr-o lumin\u0103 str\u0103lucitoare, unitar\u0103 \u2026 \u0219i de-a-ndoaselea\u2026\u201d B\u00e9renger redescoper\u0103 \u0219tiin\u021ba \u0219i voluptatea zborului, un act ce ar trebui s\u0103 fie absolut natural dar pe care omul, din p\u0103cate, l-a uitat: \u201eS\u0103 zbori este o nevoie de care omul nu se poate lipsi.(\u2026) La fel de strict necesar\u0103 \u0219i de fireasc\u0103 precum respira\u021bia.(\u2026) Sunte\u021bi neferici\u021bi f\u0103r\u0103 s-o \u0219ti\u021bi. Din asta se trage nevolnicia omului; din faptul c\u0103 nu poate s\u0103 zboare, c\u0103 a uitat s\u0103 zboare\u201d. <\/p>\n
Desigur, nu putem trece cu vederea c\u0103, finalmente, zborul lui B\u00e9renger e un e\u0219ec. El ne descrie c\u0103l\u0103toria lui cosmic\u0103 \u00een imagini apocaliptice: \u201e\u2026p\u0103m\u00e2ntul se crap\u0103\u2026 Mun\u021bii se pr\u0103bu\u0219esc, oceane de s\u00e2nge\u2026 noroi, s\u00e2nge, noroi\u2026 (\u2026) milioane de universuri care dispar, milioane de a\u0219tri care explodeaz\u0103 \u2026(\u2026) pustiuri de ghea\u021b\u0103, pustiuri de foc \u00eencr\u00e2ncen\u00e2ndu-se unele \u00eempotriva celorlalte \u0219i \u00eendrept\u00e2ndu-se spre noi\u2026\u201d \u0219.a.m.d. La \u0218tefan C\u00e2l\u021bia, chiar dac\u0103 asociat fragilit\u0103\u021bii, zborul sugereaz\u0103, dimpotriv\u0103, speran\u021b\u0103, aspira\u021bie c\u0103tre altceva. Trebuie din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, spune pictorul \u00een interviul men\u021bionat mai sus, s\u0103 ar\u0103\u021bi r\u0103ul, \u201epentru ca oamenii s\u0103 \u00eel vad\u0103 \u0219i s\u0103 se fereasc\u0103 \u2013 ave\u021bi grij\u0103 c\u0103 pute\u021bi c\u0103dea, pute\u021bi c\u0103dea \u00een aceast\u0103 groap\u0103\u201d. Iar ca s\u0103 nu te \u00eent\u00e2lne\u0219ti cu r\u0103ul, lumea trebuie umplut\u0103 cu bine. Acesta este sensul ad\u00e2nc al picturii lui \u0218tefan C\u00e2l\u021bia.<\/p>\n
de Alexandru C\u0103linescu<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pu\u021bine titluri de c\u0103r\u021bi m-au frapat cu at\u00e2ta intensitate precum acela al romanului lui Milan Kundera Insuportabila u\u0219ur\u0103tate a fiin\u021bei. De fapt, am construit propria mea versiune a acestui titlu, \u0219i anume Insuportabila fragilitate a fiin\u021bei sau, \u00een alt\u0103 variant\u0103, Fragilitatea de nesuportat a fiin\u021bei. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 fragilitate merge mult mai bine pe […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-4560","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-media"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4560","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4560"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4560\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4561,"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4560\/revisions\/4561"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4560"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4560"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.artep.ro\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4560"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}