„Felul în care cei doi lucrează cu ironia se deosebește de tradiția postmodernă, vest europeană, unde referințe ironice la trecut, concepte sociale sau imaginea celuilalt este luată peste picior. Pentru cei doi, ironia nu este o armă și nici un vehicul pentru idei, este un mod de supraviețuire și de învățare.” (Matei Câlția, curatorul expoziției „Aproape totul sau mai nimic. Ghenadie Popescu, Mark Verlan.”)