„Inteligența artificială reactivează întrebări fundamentale care i-au preocupat de mult timp pe filosofi, teoreticienii artei și academicieni în legătură cu auctorialitatea și creativitatea în producția artistică. În centrul acestor dezbateri se află întrebarea: cine poate revendica în mod legitim statutul de autor al unei opere de artă atunci când sistemele de inteligență artificială sunt implicate în crearea acesteia? Auctorialitatea aparține artistului care a conceput ideea (prompts), a selectat rezultatele și a luat decizii curatoriale asupra lucrării finale? Sau ar trebui să atribuim creativitatea instrumentului de inteligență artificială însuși, care realizează efectiv munca de generare, apelând la antrenamentul și procesele sale algoritmice pentru a produce rezultate noi? Sau programatorilor acestuia? Mai mult decât atât, trebuie să luăm în considerare rolul tradiției anterioare încorporate în aceste sisteme: nenumărați artiști, scriitori și creatori ale căror opere au fost folosite pentru antrenarea modelelor AI, constituind, în esență, fundația pe care se sprijină tot conținutul generat de AI. Ea ne obligă să reconsiderăm presupunerile de lungă durată despre unicitatea umană în actul creativ și provoacă cadrele noastre tradiționale de înțelegere a producției artistice”, explică Emanuele Arielli, prezent pentru prima dată în România, cu acest prilej.